Spre neplăcuta surpriză a gălăţenilor, modernizarea vechii reţele de canalizare, cu ajutorul banilor primiţi de la Uniunea Europeană, are un efect secundar, pe cât de surprinzător, pe atât de greu de suporat: mirosul pestilenţial al „apelor uzate" se simte în tot oraşul. „Damful ISPA" îndreptăţeşte serioase semne de întrebare în legătură cu calitatea lucrărilor făcute pe banii contribuabililor europeni.

Prin proiectul ISPA, Consiliul Europei a pus la dispoziţia edililor gălăţeni o grămadă de bănet, 42 de milioane de euro, pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şi canalizare.

Înversând ordinea firească a lucrurilor, mai întâi ne-au declarat oficial membri ai Europei civilizate, după care ne-au dat bani ca să putem ajunge să respectăm măcar minimele condiţii de civilizaţie urbană. În mod normal, n-am fi putut ajunge nici într-o mie de ani membri ai Uniunii Europene având în vedere că în secolul XXI încă mulţi gălăţeni îşi fac nevoile în fundul curţii, ca şi cum ar locui într-un cătun şi că, din bugetul municipalităţii, investiţii de o asemenea anvergură ar fi fost imposibil de realizat.

Aşadar, e bine că ne dau alţii bani ca să scăpăm de latrine numai că, şi în cazul ISPA, treaba se face româneşte astfel explicându-se sumedenia de consecinţe neplăcute pentru locuitorii Galaţiului. Printre acestea, de departe (chiar şi la propriu) cel mai greu de suportat este duhoarea de canalizare care a pus stăpânire pe întreg oraşul.

Dacă înainte de ISPA, în Galaţi erau doar trei străzi faimoase pentru mirosul pestilenţial emanat din gurile canalizării, străzi evitate de pietoni şi parcurse cu geamul ridicat de şoferi, acum mirose peste tot.

Ăsta să fie oare efectul modernizării sistemului de canalizare ? În mod normal, nu, dar cum la noi trebuie să se înfrupte cât mai mulţi din milioanele de euro ale contribuabililor eur