Este imposibil să acceptăm că trăim în imperiul ordinii. Oameni bolnavi, resuscitaţi în faţa spitalelor închise, jafuri înarmate, crime, hoţii, drepturi încălcate, climat general de incertitudine, confuzie generală... Securitatea individuală a românului, inexistentă... Acesta este haos? Sau sărăcie? Răspunsul îl cunoaşte până şi un copil. Ceea ce se întâmplă este rezultatul "operaţiei" de sărăcire planificată şi dorinţa de haos.
Este imposibil să credem în tranchilizante de genul "Trăim într-o ţară săracă, în care dacă nu munciţi, nu aveţi", după cum încearcă să ne convingă puternicii zilei, mai pe faţă, mai pe la... colţurile politicii. Şi iată de ce refuzăm să credem că "trăim într-o ţară săracă". În primul rând, trăim într-o ţară bogată, care a fost despuiată de hainele ei frumoase şi decente, fiind obligată să-şi procure garderoba de la "second hand"... În al doilea rând, fie-ne iertat, celor care muncim, dar am mai auzit sloganul ăsta, cu "...dacă nu munciţi, nu aveţi". Şi ca o paranteză subînţeleasă, odată ce departajarea, în ce priveşte "repartiţia" muncii, este clară - vezi verbele (noi)"trăim"/(voi)"munciţi"! - nu înseamnă că muncim doar în măsura în care ni se permite acest lucru, de acolo, de sus?!
Pe de altă parte, lozinca falsă "Trăim într-o ţară săracă..." se datorează ignoranţei celor care încearcă să ne sperie că suntem pe ducă. De unde tragem concluzia că, fie au lipsit de la marile lecţii de istorie veche, modernă şi recentă, fie au fost multă vreme plecaţi, din curiozitate pur turistică, pe urmele lui Marco Polo, cutreierând mări şi ţări, decenii de-a rândul, dacă nu cumva au huzurit la umbra avantajelor epocii comuniste. Cert este că, jinduite din vechime (şi jefuite, pe rupte!) de marile imperii cotropitoare, plaiurile mioritice încă mai continuă să-i ademenească, atât pe amărâţii planetei, cât şi pe amatorii de chilipiruri, deop
