Intr-un discurs tinut vara trecuta, presedintele american, Barack Obama, a declarat ca SUA va trece de "partea corecta a istoriei", prin sustinerea revoltelor populare din lumea araba, in loc sa sprijine dictatorii, de teama ridicarii radicalismului islamist.
SUA s-au miscat destul de rapid pentru a se "debarasa" de pretenii din regiune - Ben Ali in Tunisia si Mubarak in Egipt - in revolutiile "usoare". Insa privesc acum cu neliniste cum noile regimuri se straduiesc sa se legitimizeze, in fata protestelor continue ale populatiilor, scrie Michael C. Hudson, profesor de Guvernare si Relatii Internationale la Universitatea Georgetown, pentru Al Jazeera .
Revoltele mai putin "facile" din Libia, Yemen, Bahrain si Siria le pun probleme mai complexe americanilor. Este un joc de suma zero, in care se va dovedi dificil, chiar imposibil, sa castige.
In Libia, Obama a ajuns sa ii conduca pe la spate pe Sarkozy si Cameron, pentru ca Congresul si publicul american nu isi mai doresc o noua aventura militara. In Yemen, Washingtonul pare depasit de sarcina de a influenta situatia, in conditiile in care al-Qaeda si alte elemente anti-americane incearca sa umple golul lasat de presedintele Ali Abdullah Saleh.
Bahrain a expus dubla masura a americanilor in modul cel mai dramatic. Desi a recurs la critici, opinia publica araba si musulmana nu a putut fi convinsa ca SUA se afla de "partea adevarata a istoriei". Problema aici a fost cu Arabia Saudita, care a trimis trupe in Bahrain, pentru a ajuta la inabusirea revoltelor. Regele Abdullah - deja furios ca Washingtonul i-a "tradat" pe Ben Ali si Mubarak - nu si-a ascuns neplacerea fata de indecizia Americii fata de Bahrain.
Revolta siriana pune cele mai multe probleme pentru Administratia Obama. In mod caracteristic, Obama nu s-a grabit sa ceara schimbarea regimului, deoarece Assa
