In jurul televizorului meu apare o ceata formata din jegul acelui post de televiziune, care s-a amestecat cu jegul celor doi, devenind o combinatie ucigasa. Profesorul Conopida era un polemist de prima mina. Omul acesta nu dorea sa sustina o adevarata polemica decit, eventual, cu un egal al sau, sau aproape egal. Am fost mirat cind, in loc de figura aceea destinsa si oarecum vesela, a intrat in biroul meu cam bosumflat. - Ti s-au inecat niscaiva corabii? il intimpin cu un zimbet fortat. - Da. Ma cam enerveaza un imbecil. - Pai... enerveaza-l si tu. - Dar nu prea are neuroni. Sau daca are, sint bolnavi. Nu-l mai vazusem asa de suparat pe profesor si o dau cotita, sa-l abat de la obsesiva suparare. - Ai mai comis vreo carte? - Ti-am adus-o. Dar jegul asta se tine scai de mine. Il stii si tu, il cheama Doaga si este dracu' stie ce, pe la Jurnalistica. - Pai, profesore, se scarpina de stejar in speranta ca va fi socotit egalul tau. Ca si in politica. - Dar simt cum lasa rapanul pe mine, imi este o sila cumplita! - Firesc, nu? In politica exista cite un rapanos incapabil sa dirijeze macar o familie, dar ii da lectii presedintelui, ministrilor, in general oamenilor importanti. - Lasa-ma cu gretosii astia. Nu intelegi? Daca il vad, ii dau palme. - Nu vrei o cafea? Poate vorbim de cartea ta... - Buna idee. Reusim sa luam mine normale si profesorul chiar se scufunda in marea de idei din cartea sa. Ne despartim ca de obicei, cu promisiunea ca ne vom vedea „mai pe indelete". O promisiune pe care o reiteram de vreo 20 de ani. Chiar in ziua aceea dau peste o emisiune a unui anost post de televiziune si, fara sa vreau, tresar. Moderatorul, un binecunoscut gagauta, anunta: - Domnul analist Doaga! Tresar si devin interesat de analistul paros, cu nite nespalate si cu dintii negri. - Abia am reusit sa ajung. Vin direct de la cursuri. Deci, flocosul tine cursuri si este si analist! - V