Uruguayanul José Leandro Andrade a devenit în anii ’20 ai secolului XX idolul „Bătrânului Continent“. La Olimpiada de la Paris, din 1924, Andrade a uimit cu jocul său şi a făcut una cu pământul un munte de prejudecăţi. Pagini realizate de redacţia Historia

Cronicarii vechi şi buni, îi ştiţi, cei cu melon, baston şi, nu de puţine ori, ceas cu lanţ din aur, au scris despre José Leandro Andrade, aşa cum se şi cuvenea, ca despre o minune. Lui, cu multe decenii înainte de Pelé, i s-a spus întâia oară „Perla neagră". A rămas consemnat în istorii care acum, când Europa fotbalistică îşi caută diamantele mai ales în Africa, par incredibile, ca toate istoriile de demult: José Leandro Andrade este primul jucător negru care a uluit lumea „civilizată". Portretul lui José Leandro Andrade, în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, din 1924

Se întâmpla în Franţa, la Olimpiada de la Paris, în 1924. Atunci, în Interbelic, culoarea era o graniţă care părea imbatabilă. În Europa, fotbalul se pretindea un sport de gentlemani şi era „predestinat" albilor. Şi atunci, ca şi mai târziu, uruguayenii, vizionari, au deschis drumurile. José Leandro Andrade era prea bun, cu mult mai bun decât epoca sa îngustă. Nu putea fi ignorat. Uruguay avea o echipă magnifică, în care străluceau José Nasazzi şi Hector Scarone. A câştigat uşor titlul olimpic şi respectul unei lumi care tocmai se destrăma, pe la vechile sale cusături.

Cu mingea odihnindu-i-se pe cap

Când nu scrie despre venele deschise ale Americii de Sud, jurnalistul uruguayan Eduardo Galeano obişnuieşte să scrie despre fotbal, cu o pasiune tangentă la perfecţiune. O notă din cartea „Fotbalul, lumini şi umbre": „Europa nu mai văzuse niciodată un negru jucând fotbal. La Olimpiada din '24, uruguayanul José Leandro Andrade a uimit cu jocul său de lux. Pe linia de mijloc, muntele de om cu trup de gumă şterpelea mingea fără s