Profesorul Ioan Ursu are o idee fixă: cursurile trebuie filmate, pentru ca elevii şi profesorii să fie responsabili. Obsesia aceasta l-a făcut să-şi piardă jobul şi să-şi mute catedra lângă stupi.

1 /.

"Bună ziua, dragii mei", îşi începe profesorul Ioan Ursu ora de matematică, în faţa unei camere de filmat şi a 170 de familii de albine. Faţa îi este acoperită de o mască apicolă, să nu-l înţepe "elevii", iar în spatele lui, lângă stupi, se află o tablă veche, luată din subsolul şcolii când a fost dat afară din învăţământ. Că e vară, că e iarnă, "tabloul" acesta îl găseşti în Călugăreni, la 30 de kilometri de Bacău.

Când ajunge acasă, în apartamentul lui din Bacău, profesorul de 59 de ani pune lecţia pe internet, pe blogul lui, profulonline.blogspot.com. E mulţumit. A ajuns la cursul cu numărul 46. Nu-i aduce niciun ban această îndeletnicire, iar singura lui sursă de venit este mierea. Mama lui, care are 84 de ani, o vinde în borcane la Piaţa Sud, din Bacău.

Sistemul de învăţământ, duşmanul uriaş cu care s-a luat la trântă

Povestea tragi-comică a profesorului începe în 2002, când a avut o revelaţie: învăţământul s-a degradat atât de mult, încât numai filmând cursurile, profesorii şi elevii s-ar responsabiliza şi ar fi interesaţi de carte.

"Slăbiciunea procesului didactic este dezinteresul. Eu am intervenit exact în punctul sensibil", explică profesorul de ce ar trebui filmat actul didactic.

Convins că aceasta este soluţia, şi-a luat camera video şi a început să-şi filmeze orele. Timp de doi ani a înregistrat totul, până când câţiva elevi şi părinţii lor au început să se revolte, mai ales că proful punea înregistrările pe net şi-i făcea de râs pe cei ce n-aveau tragere de inimă spre carte.

"Lăsaţi-o mai uşor cu bişniţa!"

S-au făcut comisii peste comisii, a fost sancţionat ş