O clădire încărcată de istorie, ca atâtea altele din oraş. A fost pe rând, Şcoală de ofiţeri austro-ungari, apoi Liceu Militar românesc. Azi este una din instituţiile de elită ale învăţământului medical din România, respectiv Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Un fapt mai puţin cunoscut de către mureşeni este acela că a existat o perioadă în care, în această impozantă clădire, a funcţionat un centru de spionaj maghiar cu o şcoală proprie de agenţi.

Şcoala de cadeţi austro-ungari

Deschisă de autorităţile imperiale în anul 1909, Şcoala de cadeţi austro-ungari avea atunci un număr de 217 elevi. În timp, numărul elevilor crescuse însă progresiv ajungând ca în 1912 să aibă 25 de profesori şi 294 de elevi, din care 221 maghiari, 44 germani, 5 români, 8 croaţi şi 16 de alte naţionalităţi. Din această Şcoală de cadeţi austro-ungari din Târgu-Mureş, a plecat pe front, în 1915, şi tânărul Emil Rebreanu. În vara anului 1914, Emil – fratele marelui romancier Liviu Rebreanu – a fost încorporat în armata austro-ungară şi trimis la Şcola militară de ofiţeri din Târgu-Mureş. Aflat sub arme, la Târgu-Mureş, Emil a continuat o corespondenţă care începuse mai demult, cu tânăra Cornelia Dănilă, fiica unui preot. Graţie acestor scrisori publicate de către cercetătorul Stancu Ilin, în anii 70 ai secolului trecut, au putut fi reconstituite crâmpeie din viaţa mureşeană a lui Emil Rebreanu, eroul din romanul „Pădurea spânzuraţilor”. În toamna anului 1914, semnele apropiatei sale plecări pe front, dar şi presimţirile funeste deveneau tot mai evidente, fapt rezultat chiar din scrisorile pe care i le trimitea Corneliei Dănilă. Pe data de 23 martie 1915, cu sufletul de două ori îndoit – între timp tatăl iubitei Cornelia îi refuzase cererea în căsătorie catalogând-o drept “joacă de copii” – Emil Rebreanu pleca de la Târgu-Mureş, pe frontul din Galiţia. Va cont