Actuala democraţie de florile mărului din Rusia îşi are originea, poate, în felul în care au fost trataţi comuniştii chiar de comunişti în zilele care au urmat Puciului din august 1991.

S-au împlinit în aceste zile 20 de ani de la ceea ce istoria consemnează drept Lovitura de stat de la Moscova, atribuită şi azi unor lideri militari şi KGB de paie, deşi, în realitate, ea n-a fost altceva decât o genială diversiune a lui Boris Elţîn, pusă la cale cu adevăraţii lideri ai Armatei şi ai Serviciilor secrete.

Dosarul ultimului număr al revistei „Historia" se ocupă pe larg de acest moment deplâns de unii drept prăbuşirea URSS, lăudat de alţii drept salvarea Măreţei Rusii.

Nu ştiu cum s-a făcut, dar când s-a alcătuit sumarul am uitat să propun un document important pentru înţelegerea evenimentelor din 19-21 august 1991: Memoriile lui Petru Lucinschi, „Ultimele zile ale URSS", apărute în 1998 la editura Evenimentul Românesc. Zic, nu ştiu cum s-a făcut, deoarece aveam motive serioase să-mi amintesc de existenţa acestui volum: Fusese tipărit la o editură căreia îi eram director şi unul dintre acţionari. Mai mult, îl îngrijisem ca redactor, îi scrisesem prefaţa şi-l prezentasem la lansare.

Cum niciodată nu-i prea târziu când vine vorba de un document interesant, mă grăbesc să semnalez cititorilor „Adevărului" volumul lui Petru Lucinschi, deşi Lovitura de stat a trecut. Viforul rusesc din vara lui 1991 l-a surprins pe Petru Lucinschi în ipostaza de secretar al CC al PCUS. Memoriile dedicate de alţii dramaticului eveniment se referă, de regulă, la întâmplările de la nivelul statului sovietic. „Ultimele zile ale URSS" ne dezvăluie însă ce s-a petrecut la un alt nivel, de aceeaşi importanţă: Cel al conducerii PCUS.

Ca fost secretar şi membru al Biroului Politic al CC al PCUS în anul de graţie 1991, Petru Lucinschi ne spune despre faptele mari şi mi