FMI, care a susţinut clientelismul pieţe-state-lideri, trebuie să fie el însuşi reformat ca să poată face schimbări în structura pieţelor financiare internaţionale. Autoritatea guvernelor este şubrezită grav de atitudinea clientelară faţă de pieţe, ai căror lideri nu au legitimitate democratică.

Trăim nişte vremuri pe care învăţaţii epocii noastre nu le pot explica. Poate o vor face cei din epocile viitoare. Dar mai grav este că economiştii, sociologii, politicienii de azi nu pot spune cum vor fi vremurile de mâine, ceea ce, să recunoaştem, ne-ar interesa cel mai mult! Adam Smith ne-a sugerat, în „Avuţia naţiunilor", să urmăm „mersul natural al lucrurilor". El atrăgea atenţia, spre exemplu, că atunci „când profiturile din comerţ sunt mai mari ca de obicei, supra-comerţul devine o eroare generală".

Pe de altă parte, susţine că individul se interesează doar de „siguranţa lui", însă promovându-şi propriul interes el promovează şi interesul societăţii, condus de „o mână invizibilă", de „atenţia guvernului" care supraveghează menţinerea echilibrului în societate. Mi-am amintit de aceste idei văzând relaţiile între pieţe, state/guverne şi liderii economici şi politici din zilele noastre. Pare o „bătălie" între pieţe şi state, fiecare încercând să demonstreze că are dreptul să-şi impună punctul său de vedere. Or, într-o lucrare celebră a Susanei Strange, intitulată chiar „State şi pieţe", autoarea demonstra cât de importantă este realizarea unui echilibru permanent între aceste entităţi ale sistemului internaţional. Actuala criză financiară internaţională are ca impuls, aşa cum s-a demonstrat, şi dezechilibrul în relaţiile dintre pieţe şi state.

Avuţia naţiunilor, în buzunarul investitorilor strategici

Piaţa înseamnă cerere şi oferta, într-o relaţionare dată de libera concurenţă. Or, ultimele decenii au arătat că pieţele au impus preocuparea numai pen