Cornelia Tihon a deschis, la Roma, Festivalul Românilor de Pretutindeni cu un tulnic, instrument vechi cu care românii se strigau de pe un munte pe altul. În cele şapte zile de Callatis, artista a susţinut concerte atât în Piazza del Popolo, Piazza del Verano, cât şi la Accademia di Romania, Campidoglio şi Columna lui Traian. Chinezi, japonezi, italieni, englezi şi alţi turişti au fost fermecaţi (şi nu există leac) de talentul său de a stăpâni zeci de instrumente de suflat. Se uitau la ea ca la o minune! Nu îndrăzneau să o atingă, de teamă să nu se trezească dintr-un vis frumos. Pentru Cornelia, Roma a fost o scenă pe care a evoluat cu fruntea sus, având şi susţinerea valorilor româneşti pe care le studiază şi le promovează peste tot în lume.
• Jurnalul Naţional: Pe cine n-ai fermecat cu naiul? Ţi s-a întâmplat vreodată să primeşti aprecieri negative?
Cornelia Tihon: Pe cine n-am fermecat, aş putea spune! Nu cred că există vreun suflet care să nu fi fost mângâiat de frumuseţea sunetului pe care îl redă naiul. Nu ştiu dacă toţi cei care m-au felicitat au fost sinceri, dar ştiu că cel mai mare critic al meu este mama. Ea mereu m-a atenţionat când am greşit, motivându-mă astfel şi mai mult de a face ceea ce fac cât mai bine.
• Stăpâneşti 22 de instrumente de suflat. Ţi-ai stabilit un record pe care să-l dobori?
Vreau să învăţ să mai cânt la încă cinci instrumente. Iată care sunt: frunza, solz de peşte, fluier fără dop, tilincă fără dop şi drâmbă. Aş vrea să mai încerc şi alte instrumente din alte ţări. Probabil că după ce o să le învăţ pe toate acestea, voi depăşi recordul de a cânta la cele mai multe instrumente de suflat, chiar dacă nu acesta este scopul meu.
• Căluşul a intrat în patrimoniul UNESCO. Ce instrument din „averea” ta crezi că ar merita să intre în patrimoniul mondial?
Multe dintre instrumente