Alergătura între ghişee poate fi ocolită dacă respectaţi ordinea instituţiilor de vizitat. Pentru plăcuţele metalice de înregistrare a maşinii va trebui să treceţi pragul a nici mai mult, nici mai puţin, de patru instituţii.
Orice proaspăt posesor al unei maşini noi este mândru că, în sfârşit, nu mai este nevoit să conducă maşina amicilor sau să-şi ţină carnetul de conducere pe birou. După prima lună de bucurie, atât cât orice conducător auto are voie să umble prin oraş cu numere roşii, trebuie luată cât mai rapid în calcul o vizită la nici mai mult, nici mai puţin de patru instituţii publice, întrucât demersul de înmatriculare a maşinii nu este aşa de simplu cum pare la prima vedere. În primul rând, trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, pentru că statul la cozi vă va omorî cel puţin o oră din timpul pe care v-aţi gândit să-l alocaţi înmatriculării maşinii.
Drumuri stresante
Primul drum trebuie neapărat făcut la xerox, pentru a vă face câteva copii de pe buletin, cartea de identitate a maşinii, factură şi asigurare RCA. Urmează Serviciul de Taxe şi Impozite de la Primărie, unde trebuie să plătiţi taxa de înmatriculare, în jur de 50 de lei. Următoarea sumă ce va fi scoasă din portofel este de 37 de lei, care se plăteşte la CEC Bank sau la BRD. Cea de-a treia oprire, taxa de poluare, se dovedeşte pentru mulţi şi cea mai dificilă.
„Pentru o maşină Dacia Logan, nouă, am fost nevoit să fac două drumuri la Administraţia Financiară. Mai întâi m-am dus să depun cerere în care am solicitat să mi se calculeze taxa de poluare. Am aşteptat o zi, până ce funcţionarii mi-au aprobat cererea, şi abia apoi am putut să plătesc cei aproape 400 de lei. Aş fi vrut să plătesc aceşti bani pe loc, să nu mai fie nevoie să stau la cozi şi să îi înfrunt pe funcţionari. Doar dau bani, nu iau de la stat”, a declarat Leontin Baciu. Dacă aţi reuşit, totuşi, să aveţi
