„Un popor care îşi uită tradiţiile este în pericol de a se nărui. Cred că, pentru fiecare dintre noi, întoarcerea la obârşii este obligatorie. Spre obârşii urci, nu cobori, căci pentru a-ţi putea atinge rădăcinile, trebuie să-ţi înalţi sufletul”, spune Grigore Leşe. Nu sunt cuvinte fără rost, sunt afirmaţii pornite din adâncul sufletului lui Grigore Leşe, din izvorul din care ţâşneşte vocea sa uluitoare care te înalţă atunci când îi asculţi cântările străvechi plămădite în adâncul fiinţei sale. Cântecele din Maramureş, din Ţara Lăpuşului, pe care Grigore Leşe le-a adunat în suflet şi în gând, nu sunt simple cântece, ci mărgăritare din lada de zestre, cu mesaj emoţionant, până la lacrimi.
De aceea cea de-a doua ediţie a Festivalului Intercultural de tradiţii ţărăneşti „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” se desfăşoară anul acesta „Pe drumurile lu’ Leşe”. Între 14 şi 20 august am fost invitaţi să-i călcăm pe urme, şi la propriu, şi la figurat, fiindcă „tabăra generală” a fost stabilită în Târgu Lăpuş, locul său de obârşie, de unde au pornit drumurile vieţii lui. De aceea, cel dintâi loc din care a pornit călătoria nu a fost ales la întâmplare şi nu putea fi altul decât Biserica de lemn din deal, din Stoiceni, acolo unde, prunc fiind, a fost botezat şi a primit numele Grigore. Acolo a avut loc o întâlnire de taină, în care omul Leşe a mulţumit prin cânt lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a primit. Momentul ales a fost de asemenea tainic: Când se îngână ziua cu noaptea. În semn de smerenie, Leşe a cântat în curtea bisericii. Luni, 15 august, înălţând cântări de drum despre Fecioara Maria, chiar în ziua marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, s-a pornit către Mănăstirea Rohia, apoi spre bisericile de lemn din Maramureş, Grigore Leşe fiind gazdă şi ghid. Spre seară s-a ajuns peste vale, la Ungureni, la joc la Gherasim Cârtiţă, unde s-a horit în g
