Pentru locuitorii din capitala Italiei, dar şi pentru milioanele de turişti care ar da orice să pună piciorul la Vatican, Colosseum sau Fontana di Trevi din Roma, metroul este vital. Este parte indispensabilă dintr-o viaţă trăită într-o aglomeraţie sufocantå. Asta ştiu şi sutele de hoţi profesionişti care au invadat labirinturile ce şerpuiesc în subteranele Cetăţii Eterne. Pentru locuitorii din capitala Italiei, dar şi pentru milioanele de turişti care ar da orice să pună piciorul la Vatican, Colosseum sau Fontana di Trevi din Roma, metroul este vital. Este parte indispensabilă dintr-o viaţă trăită într-o aglomeraţie sufocantå. Asta ştiu şi sutele de hoţi profesionişti care au invadat labirinturile ce şerpuiesc în subteranele Cetăţii Eterne.

Metroul roman îşi are viaţa lui. Pe care o trăieşte cu bune, cu rele. Cu o precizie la care mai-marii Metrorex nici măcar nu au visat vreodată, trenurile acoperite de desene colorate în grafitti opresc la peroanele spaţioase dotate cu plasme şi hărţi care iţi oferă orice fel de informaţii legate de transportul subteran, iar într-un timp relativ scurt, sarpele metalic te duce în orice colţ al Romei. Există, însă, şi un tribut pe care, călătorii îl plătesc în galeriile metroului din Cetatea Eternp. Sunt jefuiţi sistematic fără ca poliţia iatliană să poată face ceva.

Crema infractorilor, cei mai pricepuţi şi versaţi, veniţi din toate colœurile lumii, ştiu că metroul este invadat de mii de oameni – localnici şi mai ales turişti furaţi de peisaj – şi, de aceea, dau lovituri după lovituri în aglomeraţia din vagoane şi de pe peroane.

Nici măcar anunţurile permanente făcute la staţiile de amplificare – în care oamenii sunt avertizaţi în italiană şi engleză că, în orice moment, pot cădea pradă hoţilor – sau afişele scrise în patru limbi străine, lipite la orice colţ – nu limitează proporţiile jafului pe care b