Sunt convins ca o natiune este cu atat mai puternica pe cat reuseste sa se dezvolte fara a privi spre un "tatic". Toate marile civilizatii s-au nascut in jurul unei idei, unei credinte, nu privind spre o anumita persoana.
Au existat dictatori care si-au tarat poporul pe culmile dezastrului sau spre o dezvoltare oarecare. Au fost si lideri ai unor natiuni care si-au scos poporul din barbarie si l-au pus in circuitul marilor puteri mondiale.
Insa tarile care au reusit sa se impuna cu adevarat in istorie s-au creat plecand de la un avant colosal al masei indivizilor care le formau. Este poate nevoie de un simbol care sa ramana in constiinta poporului ca un punct de reper, ajuta poate un lider cu adevarat iesit din comun sa concentreze forta de dezvoltare, sa cristalizeze si sa impuna idealuri unei tari. Poate ca fiecare mare natiune a fost formata prin impulsul dat de un mare vizionar.
Motorul care impinge insa o natiune inainte este vointa si forta tuturor membrilor sai. Exista, fireste, si combinatii atat de nefericite intre aceste modele, incat produsul lor socheaza si blocheaza mintea oricarui istoric. Tari al caror popor a fost invatat sa priveasca si sa astepte totul de la un lider provindential. Mai ales in spatiul mediteranean si cu precadere in randul popoarelor preponderent ortodoxe, toate sufletele se deschid doar spre "taticul" lor, fara de care ele se simt pierdute.
Daca un asemenea tip de popor are si nesansa istorica de a-si instala in fruntea sa doar oameni nepotriviti, atunci esecul nu se lasa asteptat prea mult. Daca sunteti curiosi ce poate rezulta in urma ciocnirii unor astfel de erori ale istoriei, e suficient sa priviti istoria ultimilor 21 de ani din Romania.
Adevarul e ca aceasta tara nu a avut niciun lider real, valoros, autentic dupa Revolutie. Cum nici romanii nu sunt cine stie ce cau
