Imediat după Sfânta Mărie, tinerii ajunşi la vârsta căsătoriei erau prezentaţi la jocul de la Fântâniţa Popei. Obiceiul se mai păstrează şi acum

În prima duminică după sărbătoarea Sfintei Mării, ceata Junilor Dorobanţi organizează jocul strămoşesc de la Crucea Dreptăţii, în zona numită Fântâniţa Popei. Această zonă din creierii Tâmpei era - în vremuri demult apuse - un popas pentru românii din Şchei care tranzitau Masivul Postăvarul spre Ţara Românească. Jocul este un obicei vechi care aminteşte de curtenirea tinerilor. „În vechime, după aceste jocuri, se legau următoarele căsătorii. Este un obicei de peţit, în care pe vremuri, părinţii veneau, vedeau băieţii, respectiv fetele. Dacă, mai târziu, considerau că se poate lega o căsătorie, îşi trimiteau acele «voatre» - adică peţitoarele - care împreună cu băieţii încheiau căsătoria”, ne-a declarat Florin Nistor, preşedintele Junilor Dorobanţi.

Jocurile de peţit erau un moment bun pentru viitoarele nurori să-şi arate portul şi gingăşia în faţa socrilor, făcând piruete şi dansând Breaza, Ardeleana, Hora Junilor sau Braşoveana. Pentru viitorii gineri, aruncatul buzduganului era semn de bărbăţie. „Costumul juniţei este format din leibărică, cămaşă, brâu şi fustă. Aici, la mână are bumbi. Mai poate avea şi zalbe, iar la ureche se pune o floare. Cel al junelui este format din cizme, şoareci, sumnă, laibăr, pulover şi cămaşă”, ne spune Bogdan Matei, unul dintre juni.

Feciorul, după ce îşi găsea aleasa inimii, trebuia să primească de la părinţii lui „încuviinţare” şi „binecuvântare”. Abia apoi tocmea femei peţitoare, care se numeau „voatre”, femei vesele şi bune de gură. Peţitoarele primeau de la fecior o ploscă cu vin sau rachiu şi mergeau la părinţii fetei. Nu intrau direct în subiect, ci mai pe ocolite. Atunci când începea discuţia despre măritat, fata pleca imediat din încăpere. Abia apoi scoteau