Foto: Thinkstock Poziţia în picioare, ridicat, în care ne desfăşurăm majoritatea activităţilor zilnice pare un lucru simplu, de la sine înţeles. Şi totuşi, pentru a funcţiona în această poziţie, corpul nostru trebuie să facă nişte adaptări, prin care să contracareze efectele gravitaţiei. Aceasta face ca sângele să stagneze în partea inferioară a corpului, scăzând astfel întoarcerea la inimă şi irigarea organelor din partea superioară a corpului, în primul rând a creierului. În mod normal, adaptarea se face reflex, uşor, prin creşterea rezistenţei vasculare periferice. Dacă acest lucru nu se produce, apar totuşi tulburări la care organismul încearcă să reacţioneze, în primul rând prin creşterea importantă a frecvenţei cardiace (tahicardie). Acesta este sindromul tahicardiei posturale ortostatice.
Boala se manifestă prin cefalee, palpitaţii, transpiraţii, tremurături, ameţeală, leşin, anxietate, simptome care apar când persoana respectivă se ridică şi dispar dacă se aşază. Frecvenţa cardiacă creşte cu 30 de bătăi pe minut (sau chiar mai mult) peste valorile avute în mod normal sau depăşeşte 120 de bătăi pe minut, în timp ce tensiunea arterială nu este de obicei afectată. Simptomele pot fi foarte pronunţate şi persistente, împiedicând persoana să-şi desfăşoare activităţile obişnuite, să lucreze, să facă efort fizic sau sport. Declanşarea manifestărilor seamănă cu un atac de panică, de aceea de multe ori bolnavii sunt consideraţi nevrotici sau uneori pur şi simplu leneşi şi nu sunt luaţi în serios. Aceştia mai prezintă stare de oboseală marcată, slăbiciune, dureri diverse (de cap, toracice, abdominale, musculare), simptome digestive (greaţă, balonare, vărsături, modificări de tranzit intestinal), tulburări de somn. Simptomele pot dispărea şi reapărea capricios după o perioadă.
Afecţiunea nu este chiar atât de rară (de exemplu, în SUA există 500.000 de bo
