Mai ţineţi minte muzica fanfarei, mititeii cum sfârâiau pe grătare şi paradele din centru oraşului care serbau sărbătoarea de 23 august? Dacă nu ar fi existat momentul decembrie 1989, poate că şi astăzi aveam zi liberă şi participam cu mic cu mare la tam-tamul prilejuit de sărbătoarea când România a virat spre stânga şi a întors spatele Germaniei naziste.

Astăzi, 23 august ne găseşte într-un cu totul alt context, nu se mai flutură eşarfe, nu se mai intonează imnuri patriotice, acum avem o libertate pe care am ajuns să nu prea o înţelegem, în care fiecare de sus face cam ce şi cum vrea, o libertate pe care am crezut-o benefică, dar care în 20 de ani s-a transformat într-o lege a junglei. Şi aşa funcţionează, după reguli haotice, justiţia, economia, sănătatea, educaţia, lăsate în voia sorţii de o stăpânire care nu mai ştie cum să scoată cămaşa îmbrăcată bine mersi în costumul crizei. Bifăm o nouă zi, cu bune dar mai ales cu rele şi aşteptăm parcă o schimbare care continuă să întârzie.

Cam aşa arată tabloul prezentului la 67 de ani de la momentul 23 august 1944 şi la peste două decenii de când o sărbătoream ca zi naţională. În loc să strângem rândurile şi să găsim o cale de ieşire către normalitate asistăm la un spectacol în care Puterea şi Opoziţia pun umărul la perpetuarea stării anormale în care trăim, cu acuze de ambele părţi, tabere care continuă cu succes să întoarcă spatele unui popor care continuă să creadă tot mai puţin în minuni salvatoare.

Mai ţineţi minte muzica fanfarei, mititeii cum sfârâiau pe grătare şi paradele din centru oraşului care serbau sărbătoarea de 23 august? Dacă nu ar fi existat momentul decembrie 1989, poate că şi astăzi aveam zi liberă şi participam cu mic cu mare la tam-tamul prilejuit de sărbătoarea când România a virat spre stânga şi a întors spatele Germaniei naziste.

Astăzi, 23 august ne găseşte într-un cu to