Excepţionala şcoală de presă de la Ştefan Gheorgiu a lăsat în urmă nestinsa impresie că jurnalistul trebuie să fie o fiinţă perfect obiectivă.
Un robot care înghite informaţia, o analizează şi care apoi produce o marfă la fel de neutră politic ca un kil de carne de porc fără grăsime, cumpărat din supermarket. Ani întregi am spus publicului că noi, ziariştii, comentatorii, analiştii, cum vreţi să ne spuneţi, plutim pe deasupra bătăliilor partizane din politica românească, precum Duhul Sfânt deasupra apelor. Şi, în timp ce publicul urmărea fascinat scamatoriile şi contorsiunile de la televizor, în spatele scenei se colectau şpăgile şi se luau deciziile de punere în aplicare a ordinelor venite de la finanţatorii din presă.
Politologul Paul Aligică a lansat în aceste zile o provocare: să lăsăm deoparte fariseismul şi să ne asumăm valorile în care credem şi pe care dorim să le promovăm. "Această ficţiune -omul fără valori, principii şi partipriuri - care iese în faţa naţiunii să-i spună Adevărul Obiectiv, este o invenţie pe care stânga mediatică, intelectuală şi oligarhică a exploatat-o şi o exploatează sistematic", scrie Aligică. I-a preluat apelul jurnalistul Dan Tapalagă, şi el unul din cei care cred că ar trebui să renunţăm la "obiectivitatea făţarnică".
Aş vrea să fiu, cred, unul din primii, care le răspunde: da, sunt un liberal. Un liberal clasic. Un admirator al lui Milton Friedman, care crede într-un stat minimal, în dereglementare şi în privatizare. Sunt însă şi un apărător al drepturilor minorităţilor - inclusiv al căsătoriilor între persoane de acelaşi sex – şi al parlamentarismului. Pledez pentru o liberalizare a regimului armelor, dar şi pentru deschiderea porţilor pentru imigranţi.
Sunt conştient cât de riscant este atunci când un jurnalist îşi expune public credinţa într-un set de valori. Dacă spui că eşti "de dreapta" vei fi acuzat că e
