Evoluția teatrului românesc a urmat tabloul economic general, caracterizat, în ultima vreme, de cantitate, nu de calitate, crede Victor Rebengiuc, unul dintre actorii cu greutate ai teatrului românesc. De fapt, are un discurs care s-ar potrivi foarte bine și unui business de retail, chiar dacă „rentabilitatea are, în teatru, un alt înțeles decât cel strict economic”.

Se uită în jur și salută din priviri trecătorii din fața cafenelei Godot - locul de întâlnire cu CAPITAL. Un domn de vârsta a treia – mirat să îl vadă pe artist acolo -, se oprește și dă noroc cu el. «Sunteți marele actor Rebengiuc, nu-i așa?, întreabă omul, vizibil zăpăcit. “Marele actor, nu știu…Numele e corect”, îi răspunde, zâmbind cald, Victor Rebengiuc. A jucat în peste 50 de filme și de două ori mai multe spectacole de teatru, dar nu se consideră “un mare actor”, pentru că, spune maestrul, nu a făcut încă un rol impecabil. Iată ce crede Victor Rebengiuc despre condiția actorului român și starea teatrului românesc.

Capital: Cel puțin la piesele de teatru, care au nume consacrate în distribuție, nu mai găsești nici un bilet chiar cu o săptămână înainte de ziua în care e programat spectacolul. Avalanșa de public e un semn că teatrul a ajuns în topul listei de opţiuni de petrecere a timpului liber?

Victor Rebengiuc: Oamenii sunt sătui, dom’le, de ceea ce văd la televiziuni. Vulgaritatea asta excesivă - can-canuri, vedetele de carton care apar şi dispar peste noapte şi la care trebuie să le ştim noi culoarea chiloţilor sau cu cine s-au culcat înainte cu o seară sau două, politicieni, criză -, toate astea nu mai distrează pe nimeni şi...caută teatrul. Cred că sunt prea puţine săli de teatru în Bucureşti faţă de foamea de teatru care există în momentul de faţă şi asta e foarte bine. Pe de altă parte, vreau să fac o mică precizare: sălile sunt pline la toate teatrel