Puciul din august 1991 de la Moscova a grăbit desprinderea Republicii Moldova de URSS, după ce la 17 martie Chişinăul refuzase să participe la referendumul privind semnarea unui nou tratat unional. Adrian Năstase, ministrul de Externe al României în perioada puciului de la Moscova, confirmă că autoritâţile din dreapta Prutului discutau în acele zile fierbinţi de august posibilitatea de a găzdui la Bucureşti un guvern moldovean în exil.
La Chişinău, poziţia oficială faţă de puci a fost exprimată de către vicepreşedintele Parlamentului, Ion Hadârcă, în după amiaza zilei de 19 august 1991, declaraţia fiind transmisă concomitent de către radioul şi televiziunea naţională. Drept urmare, în seara zilei de 19 august 1991, societatea civilă s-a mobilizat pentru a lua sub control principalele centre strategice din Capitală, precum Poşta, Televiziunea, Radioul, sediile Guvernului şi Parlamentului.
Printre urmările imediate ale eşecului puciului de la Moscova au fost interzicerea Partidului Comunist al Moldovei (23 august 1991) şi declararea Idependenţei Republciii Moldova faţă de URSS (27 august 1991).Anunţul despre înlăturarea lui Gorbaciov şi instaurarea unui guvern al Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională, condus de Ghenadi Ianaev, a avut un impact imediat în Republica Moldova (noua denumire a RSSM, adoptată în 23 mai 1991).
REACŢIA CHIŞINĂULUI: VIZITĂ DISCRETĂ ÎN ROMÂNIA
Deja pe 19 august, la ora 15.00, vicepreşedintele Legislativului, Ion Hadârcă, a citit la Televiziunea Naţională o declaraţie a Prezidiumului Parlamentului moldovean, prin care era condamnată ferm lovitura de stat de la Moscova. De teama unei intervenţii în forţă a armatei şi a trupelor speciale (trupe de desant se aflau dislocate permanent la Chişinău, pe strada Pamfilov, astăzi Vasile Lupu), clasa politică şi societatea civilă s-au mobilizat şi au luat sub control principa
