De la București o victorie a lui Ianaev și Pugo ar fi însemnat o întoarcere din drumul democratic mult mai rapidă decât, să spunem, la Varșovia sau Budapesta – crede un viitor consilier al pe atunci viitorului Preşedinte Emil Constantinescu.

Fragment din dosarul Tot ceea ce crezi că ştii despre dispariţia URSS este greşit, publicat în ediţia FP România nr 23 (iulie/ august 2011) Matei Dobrovie: Ce făceaţi în dimineaţa de la 19 august 1991? Cum aţi trăit acele zile?

Dan Petre: În august 1991 eram la București, în vacanță – urmam un DEA la Paris - și așteptam să vină, via Budapesta, doi prieteni, colegi parizieni, care urmau să se ducă spre Grecia (în 1991 lumea încă circula cu trenul), când, oarecum de dimineață, cam la ora cafelei, a apărut un amic la ușa noastră spunând: “A fost o lovitură de stat la Moscova, l-au dat jos pe Gorbaciov!” Acum, problema întregii case a fost că amicul în cauză e un personaj relativ alarmist și, oarecum, pradă zvonisticii mai mult decât informației primare. Am deschis televizorul pe TV5 – era în vremea în care TVR avea probleme cu ceața și cu bujorii de munte – unde rula un documentar despre problemele agriculturii africane sau poate cultura quebecois, ceea ce a mai atenuat din temerile inițiale și a generat o discuție oarecum sarcastică despre calitățile analitice ale amicului în cauză. Comutând pe BBC (radio) am auzit ceea ce nu vroiai să auzi – faptul că la Moscova avusese loc o lovitură de stat și Mihail Gorbaciov era dat dispărut.

După ceva timp am reușit să-l prind la un telefon pe Stelian Tănase, cu care lucram la Partidul Alianței Civice, și am plecat, cu maxima celeritate oferită de ITB, spre redacția de la “România Literară” unde, în biroul lui Nicolae Manolescu, se întrunea o ședință de criză a staff-ului partidului. Principala hotarâre luată atunci a fost să se înceapă un dialog formal cu Guve