Un târgujian, care a început să scrie versuri în penitenciar, vrea să pună pe hârtie romanul inspirat din propria-i viaţă. Gabriel Mangliţoiu mai are de ispăşit un an şi şapte luni de închisoare din pedeapsa de trei ani şi opt luni primită pentru vătămare corporală şi mutilare.

Ajuns după gratii, departe de părinţi, de soţie şi de cei doi copii, Gabriel s-a refugiat în poezie. Regretă fapta care i-a adus condamnarea şi primul lucru pe care vrea să-l facă după eliberare este să-i citească poeziile idolului său, Mihai Eminescu. „Scriu poezie şi vreau să încep şi cu unele romane. Pun pe hârtie ceea ce simt, din viaţa mea reală, din ce mi s-a întâmplat mie şi încă din ce mi se întâmplă. Aici, în penitenciar am descoperit talentul la poezie. În zece minute pot să compun una, scriu despre suferinţă, de dragoste, de orice. Eminescu e poetul meu favorit, chiar îl venerez, îmi e aşa cum sunt părinţii mei. Nu am cărţile lui în penitenciar şi abia aştept să fiu eliberat să îi citesc poeziile. Fapta mea este cam ruşinoasă, am ajuns in penitenciar pentru vătămare corporală şi mutilare. Am şi poezii despre ţară, deoarece s-a ajuns foarte rău în ultimii 30 de ani”, mărturiseşte Gabriel Mangliţoiu. Înainte să ajungă după zăbrele, târgujianul a lucrat ca muncitor necalificat, atât în ţară, cât şi Italia, pentru instructorul unui circ, iar acum este hotărât să-şi schimbe viaţa în totalitate şi să urmeze un curs de calificare pentru a lucra într-un restaurant.

„Suferinţa mea se descarcă prin poezie”

„Eu am terminat decât nouă clase, pentru că am avut o situaţie financiară foarte gravă, dar cu toate astea nu am furat, tot ce s-a întâmplat a fost pentru că am fost provocat, deşi puteam să mă retrag. Vreau să fac aici un curs de ospătar bucătar, pentru că vreau să mă pregătesc pentru când ies afară, să-mi continui studiile. Suferinţa mea interioară se descarcă prin p