După o perioadă de recesiune care ne-a luat de la sânul lui Avraam și ne-a adus în pragul disperării, iată că a sosit confirmarea revenirii. Al doilea trimestru al anului 2011 a marcat o nouă creștere (de 0,2%) față de precedentul.
O revenire care se simte ca o criză, dacă e să ne luăm după starea de spirit a mediului de afaceri de la noi. Unde este problema? Capital a încercat să alcătuiască o viziune de ansamblu a realității noastre economice, plecând de la datele statistice – interne și internaționale –, precum și de la planul multianual recent dat publicității de guvernul Boc.
Concluzia este că orizontul creșterii nivelului de trai este rău încețoșat din cauza frământărilor din mediul financiar extern. Există riscul să trebuiască să ne împăcăm cu ideea că realitatea de astăzi nu este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Iar privirile publicului, unele cu speranță, altele pline de venin, se îndreaptă tot înspre guvernul Boc.
Acesta ar trebui să reziste tentațiilor specifice unui an electoral și să lupte în continuare ca să țină în frâu deficitul bugetar. În același timp, tot de acolo se așteaptă reforme care să încurajeze munca, revenirea consumului, crearea unui mediu de business prietenos și creșterea absorbției de fonduri europene. Măsurile enumerate sunt cele care ar pune semnul plus în dreptul cifrei creșterii economice. Pentru că riscurile de alunecare în „zona minus“ sunt mari în condițiile în care firavul reviriment obținut este clădit, în principal, pe creșterea exporturilor către țări care dau semne evidente de oboseală și pe o producție agricolă căreia i-a zâmbit vremelnic Zeul Soare.
Realitatea este că timpurile actuale reprezintă o zonă de maximă turbulență la scara istoriei. Tradiționalele superputeri sunt în corzi și nu reușesc să-și recapete suflul după pumnii încasați în plină figură de la sistemul finan
