O fi Grecia în criză, dar un lucru e sigur – chiar de va fi să piară, nu se va preda!
Cunosc foarte bine dimensiunile finaciare uriaşe ale crizei greceşti. Politicienii şi economiştii nu încetează de peste un an să vorbească despre un posibil faliment, cu efecte asupra întregii zone euro, ba chiar a întregii economii europene şi mondiale. Acum câteva săptămîni, Germania şi Franţa au decis salvarea Greciei, iar UE i-a acordat acesteia un nou împrumut, uriaş, ba chiar atipic. Datoria totală acumulată în acest moment de Grecia, în condiţiile unei economii care ar merge unsă şi ale unei fiscalităţi ajunse la ora adevărului, ar putea fi, eventual, plătite în câteva generaţii. Nu mă îndoiesc că economiştii, politicienii şi strategii de toate felurile nu se înşeală şi nici nu încearcă să ne mintă. Cu atât mai şocant este pentru mine să constat că în Creta, unde vin vară de vară de vreun cincinal, semnele crizei nu sunt vizibile. Nici măcar mişcările de protest de acum câteva săptămîni, care au trecut ca o boală a copilăriei, n‑au ajuns până aici.
Anul trecut, au fost ceva mai puţini turişti decât acum doi ani, dar anul acesta aglomeraţia din Hersonissos este uneori greu de suportat. Tavernele, restaurantele şi terasele sunt arhipline, în discoteci tinerii dansează şi pe mesele de la bar nu doar din teribilism, ci şi pentru că nu e spaţiu destul. Pe plaje, şezlongurile sunt lipite unul de celălalt. Norocul meu cu obiceiul de a merge pe stânci în locuri cât mai puţin accesibile. Turişti, veţi spune, şi aveţi dreptate. Mai precis, turişti sosiţi din ţări aflate tot în plină criză, ba chiar intrate în al doilea val. Pe un tricou la modă anul acesta, scrie: Greek crisis: No job. no money. No problems. Şi aşa este privită criza aici, cu umor, poate şi cu înţelepciune, fără isterie. Insula pare să funcţioneze cu toate motoarele în plin. E adevărat că nici evaziunea n-a
