Presedintele rus avea alaturi de el - s-a observat din primul moment - un personaj care ajunsese extrem de neglijat si chiar dispretuit in practica si discursul comunismului sovietic: multimea in curs de mobilizare. S-au implinit douazeci de ani de la puciul esuat din august 1991, impotriva conducerii reformiste de la Moscova. A fost, avea sa se dovedeasca foarte rapid, o lamentabila incercare a "aripii dure" comuniste de a tine istoria in loc, insa una dintre consecinte a fost tocmai aplicarea loviturii de gratie conducerii tot mai debusolate a lui Mihail Gorbaciov. Desigur, nu in sensul in care doreau complotistii, ci prin aceea ca i-au oferit lui Boris Eltin sansa momentului sau de glorie, pe care acesta a valorificat-o cu fler si inteligenta politica, dar totodata cu un incontestabil curaj. Liderul ales al Rusiei a repurtat atunci o dubla victorie: una imediata, in strada, impotriva conspiratorilor, iar cealalta - care avea sa fie proclamata oficial abia peste citeva luni - in culise, impotriva lui Gorbaciov. Adesea, acele zile de august sint redate printr-o succesiune de imagini, avind ca nucleu contrastul intre un Eltin catarat pe tanc, adresindu-se multimii, si un Ianaev caruia ii tremura mina, in conferinta de presa organizata de complotisti. si apoi aceea in care Eltin ii cere public lui Gorbaciov, pe un ton ultimativ-amenintator, sa pronunte cu glas tare lista conspiratorilor, plina de oameni pe care ii protejase si promovase. Iar ca imagine de final este aleasa deseori cea datata 25 decembrie 1991, cind Gorbaciov isi prezinta demisia si totodata anunta sfirsitul statului sovietic. Ar fi putut rezista Uniunea Sovietica in forma propusa de Gorbaciov, de Uniune a Statelor Suverane? Fostul lider sovietic nu s-a dezis niciodata de convingerea ca proiectul sau, daca ar fi avut sansa sa fie pus in aplicare, ar fi oferit sansa unei existente in comun, reinnoite, a