Deşi se desfăşoară în apropierea Europei, războiul din Libia pare de pe altă planetă.
După un debut spectaculos, cu desfăşurarea navelor de război ale NATO în Mediterana, veştile au devenit tot mai difuze, de parcă asistam la un film artistic, nu la o confruntare cu morţi şi răniţi. Războiul intrase în faza de rutină, neinteresantă pentru marele public. Filmul devenise plictisitor, se simţea nevoia unor scene tari.
Şi iată că au venit. Liderii rebelilor libieni au anunţat ieri-dimineaţă că i-au arestat pe trei dintre fiii liderului libian Muammar Gaddafi. Cei trei - Seif al-Islam, Saadi şi Mohammed - au fost capturaţi în timpul ofensivei rebelilor asupra capitalei libiene, Tripoli. În acest timp, colonelul Gaddafi a vorbit naţiunii prin intermediul unei înregistrări radio. Absenţa tradiţionalului mesaj TV a sporit bănuielile că dictatorul libian se află într-o ascunzătoare, posibil în afara oraşului Tripoli.
Nu vi se pare că aţi mai văzut filmul ăsta, cu tiranul fugind de „mânia poporului" şi cu odraslele sale arestate spectaculos? Nu vedeţi o paralelă între Seif al-Islam, Saadi şi Mohammed, pe de o parte, şi Valentin, Zoia şi Nicuşor, pe de alta? Nu simţiţi iminenţa scenei cu Dinescul libian anunţând izbăvitor „Fraţilor, am învins!"? Nu credeţi că ar fi cazul să intre în scenă variantele arabe ale lui Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Militaru, Cico Dumitrescu, Mihai Lupoi? Vi se pare imposibil ca femeiuşca patrioată care prezenta ştirile la TV cu pistolul în mână, cerând poporului unitate în jurul comandantului Gaddafi, să explice, câteva zile mai târziu, că a fost obligată de „odiosul dictator" şi să anunţe zorii noii libertăţi?
Scenariul merge bine, ia viteză, dar finalul se anunţă cu suspans. Mai rămâne ca unul dintre „prinţişorii" lui Gaddafi să fie adus la televizor, când acesta va întoarce armele (a se c
