Rebelii apropiindu-se de Al-Azizyah (ultimul bastinon tripolitan al lui Gaddafi), petrolul scăzând pe burse, aerul ameţitor al libertăţii, zvonurile explodând ca nişte petarde...
Africa de Sud neagă oficial că ar intenţiona să-i acorde azil politic dictatorului libian. Algeria dezminte că ar urma să-l primească acolo. Malta declară că, dacă ar ajunge la Valletta l-ar expedia imediat Tribunalului la Haga. Singurul care îl aşteaptă cu braţele deschise, la ora când scriu, este El Presidente, liderul venezuelean. (Cu Chavez, în toamna lui 2009, pe insula Marguerita, Gaddafi visa la un nou socialism). Dacă însă, până zilele trecute, familiei i se creaseră de către rebeli si Aliaţi cel puţin un culoar pentru a părăsi tara, el însuşi fiind încurajat tacit să o facă, pentru Gaddafi astăzi e prea tarziu - Capitala a căzut, el e prizonier în propria cuşcă.
Trei dintre fiii săi - Sayf Al-Islam, Saadi si Mohammed - au fost capturaţi de rebeli duminică noaptea. Televiziunea a fost cucerită. Ultimii apropiaţi s-au risipit. Dictatorul nu mai are nimic de pierdut decât propria sa viaţă. Fostul său prieten, Abdessalam Jalloud, unul dintre premierii Libiei, căzut însă demult în dizgraţie, declară televiziunilor occidentale: "Nu e Hitler, care a avut curajul să se sinucidă. Nu va avea curajul..."
Muammar Gaddafi a fost auzit ultima oară la radio, acum cateva zile, apelând la femeile din Tripoli ("Femeile, ca şi bărbaţii, sunt fiinţe umane" - am citat din Cartea Verde, constituţia sui generis a Libiei). "Cum poate să permită poporul înarmat unui grup de mercenari trădători şi şobolani să deschidă calea colonialismului în Tripoli?" - aceasta e întrebarea, ultima, retorică, pe care a formulat-o public. In bunkerul lui din Al-Azizyah, dictatorul preferat al Marilor Puteri - aceleasi care dupa o jumatate de an de bombardamente au deschis rebelilor drumul spre Capitală -