La Stampa, Torino: Căderea oraşului Tripoli marchează o victorie pentru NATO şi ţările UE care au susţinut războiul. Insă Europa, divizată şi slăbită de criza euro, va trebui să găsească mijloacele de a gera perioada post-Gaddafi fără a provoca un haos la frontiera sa de sud.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Nu este clar care vor fi costurile în materie de pierderi umane ale ultimului act: cucerirea oraşului Tripoli. Lupta finală, iniţiată în cursul nopţii de rebelii veniţi din vest, va fi sângeroasă, dacă Muammar Gaddafi va decide să reziste până la final, în pofida dezertărilor apropiaţilor săi. Dar a venit momentul adevărului pentru dictatorul libian şi pentru regimul acestuia. După luni întregi ale unui război uitat în curtea Europei, o eventuală înfrângere a lui Muammar Gaddafi ar salva faţa Alianţei Nord-Atlantice. Teoretic. Însă, în practică, nu va fi uşor de gestionat. Dacă Libia va fi lăsată să se descurce singură de către o Europă preocupată de propria criză financiară, victoria ar putea fi urmată de un eşec. Ar putea deveni “un succes catastrofal”, conform expresiei pesimiste şi cinice care circulă în cercurile de la Bruxelles.

Un post-Gaddafi incert şi problematic

Situaţiile precedente – cele din Balcani şi Afganistan – evidenţiază costuri şi riscuri post-conflict. În cazul Libiei, principalul risc este că înlăturarea lui Muammar Gaddafi ar putea fi urmată de un nou ciclu de violenţe, expunând civilii şi resuscitând o reglare de conturi cu ramificaţii în trecut. Cum va fi restabilită securitatea? Deja este clar că Statele Unite intenţionează să iasă din joc, după participarea cu reticenţă la operaţiunile militare. Barack Obama nu intenţionează să furnizeze nici efective (şi probabil nici asistenţă economică importantă) pentru gestionarea unei probleme considerată parte a resp