Scena politică italiană este dominată de discuţiile pe marginea surselor de finanţare interne, care să nu trimită Italia în incapacitate de plată. Toate acestea însă influenţează vizibil opţiunile de vot ale italienilor.

Intervenţiile corective menite să reducă deficitul Italiei presează deocamdată pe deţinătorii de mari capitaluri şi urmează, în cazul în care majoritatea se va pune de acord, să afecteze pensiile şi costurile aparatului de stat.

Dacă pentru taxarea marilor capitaluri indigestiile interne în coaliţia la putere au fost aproape neînsemnate, nu acelaşi lucru se poate spune despre pensii. Liderul Ligii Nordului şi totodată principalul aliat a lui Berlusconi, Umberto Bossi, a anunţat astăzi că pensiile „sunt bune aşa cum sunt acum” şi că nu este de acord cu nicio schimbare. Atât premierul cât şi ministrul Economiei şi Finanţelor, Tremonti, ar vrea ca vârsta de pensionare să se apropie de 65 de ani, chiar dacă asta ar presupunere o trecere graduală „întinsă” până în 2020.

Să tăiem, dar de unde?

În ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor pentru funcţionarea administraţiei de stat sau locale, consensul există, dar nimeni nu ştie de unde şi ce se va tăia. În programul electoral al lui Berlusconi apărea desfiinţarea Provinciilor, dar până acum niciun fotoliu nu a fost desfiinţat.

Deşi pachetul de măsuri anti-deficit nu a fost încă adoptat în totalitate, intenţiile de vot ale italienilor se depărtează de Berlusconi. Ştirea a venit astăzi de la Roberto Weber, directorul SWG, care susţine că un recent studiu realizat de insititutul pe care-l conduce arată că dacă s-ar vota mâine, partidul lui Berlusconi (PDL) nu ar lua mai mult de 22-25% din voturi.

Află care cum stă în sondaje principalul partid din opoziţie, PD