Astazi este o zi ca oricare alta. Pina in 1989 insa, 23 august a fost sarbatoare nationala, o zi in care defilarile militare si manifestatiile omagiale dedicate partidului si conducatorului iubit atingeau cote apocaliptice. Acum, daca e sa luam in calcul doar recenta apreciere despre monarhie a presedintelui Basescu, de 23 august ne mai amintim cind interpretarea istoriei genereaza scandal sau cind slujeste intereselor politice de moment. Altfel, semnificatia zilei de 23 august ramine una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporana a Romaniei.
Faptele istorice sunt destul de clare. La 23 august 1944, Romania iesea din alianta cu Germania nazista, trecind de partea aliatilor. Din ordinul regelui Mihai, conducatorul de atunci al tarii, maresalul Ion Antonescu, alaturi de mai multi ministri, era arestat. Romania redevenea, cel putin la nivel declarativ, o tara democratica. Daca faptele sunt de necombatut, semnificatia si interpretarea acestora e insa o lectie despre cum ideologia poate deforma istoria.
Prima aniversare a zilei de 23 august, in 1945, sta sub semnul “grevei regale” din acel moment. Regele Mihai si prim ministru Petru Groza se ignora si boicoteaza reciproc, in conditiile in care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase.
Abia in 1948 devine zi nationala. Intre timp, regele fusese fortat sa abdice, iar Partidul Comunist incepe o campanie propagandistica de legitimare in cadrul careia 23 august avea sa joace un rol central. Pe atunci, "actul de la 23 august" era definit ca "ziua eliberarii Romaniei de catre glorioasa armata sovietica, ziua doboririi dictaturii fasciste antonesciene de catre fortele patriotice conduse de partidul comunist".
Pina prin 1955, perioada in care Romania a stat sub influenta puternica a sovieticilor, defilarile de 23 august se desfasurau sub portretele le
