În urmă cu 67 de ani, România s-a alăturat Aliaţilor în lupta în lupta împotriva Axei. De atunci, an de an, 23 august, a fost o zi măreaţă, o zi în care pionierii cântauu şi recitau, militarii şi tinerii defilau, steaguri erau fluturate, Stadionul Naţional era plin.
Fosta zi naţională a României este acum o zi ca oricare alta în care, paradele sau marşurile militare ce îi băgau pe toţi în priză, sunt doar amintiri în albume prăfuite, imagini în arhivele ziarelor sau clipuri pe youtoube cu fragmente de sărbătoare. În urmă cu 67 de ani, România s-a alăturat Aliaţilor în lupta în lupta împotriva Axei. De atunci, an de an, 23 august, a fost o zi măreaţă, o zi în care pionierii cântauu şi recitau, militarii şi tinerii defilau, steaguri erau fluturate, Stadionul Naţional era plin. Regimul comunist şi paradele fastuoase ce au venit la pachet cu el au lăsat în urmă un gust amar pentru mulţi bucureşteni care le-au experimentat.
Paradele şi defilările care aveau loc în Bucureşti în ziua de 23 august erau o corvoadă pentru oamenii de rând. "Este sărbătoarea pe care am urât-o întotdeauna, şi ca elevă şi când am crescut mare, pe vremea când eram salariată. M-a chinuit şi, cu fiecare ocazie pe care o aveam, încercam să mă fofilez şi să scap. (...)În anii în care reuşeam să-mi iau concediu, chiar în perioada aceasta, făceam tot posibilul să fiu plecată din Bucureşti. Era singurul mod prin care mă asiguram că nu mă cheamă de acasă pentru a sta cu alţi mii de oameni , ca vitele, în soare, o zi întreagă ca să-l <
