Esthera Petre s-a lansat în atenţia publică la fel cum o face şi la proba de săritură în înălţime: cu o eleganţă rezultată dintr-un efort imens. A sărit 1,98 de metri, a luat aurul la Campioanatele Europene de Tineret din iulie şi "ameninţă" să devină cea mai mare sportivă din România la disciplina ei. Urcuşul accelerat a început în toamna anului trecut, când Esthera a intrat în grija antrenorului turc Kemal Guner. "Are talent şi învaţă repede", ne-a spus acesta la o şedinţă de antrenament, printre indicaţiile ferme transmise sportivei. Esthera - ca o statuie vie: extrem de concentrată, puţin încruntată şi cu o flexibilitate aproape nenaturală. La finalul pregătirii s-a destins, a scapat un zâmbet şi ne-a acordat câteva minute.
Ştiu că ai început sportul de la 9 ani şi că vii dintr-o familie de sportivi. Presupun că a fost ideea părinţilor să te dea la sport...
Tătăl meu a fost atlet şi mama a fost baschetbalistă. Tata a vrut să fac sport. Iniţial doar l-am ascultat pe tata. Nu era nimic foarte serios, era mai mult o joacă. Dar când lucrurile au devenit mai serioase, a început să-mi placă. Într-o primă fază am făcut săritura în lungime pentru că eram înaltă. Dar apoi am crezut de cuviinţă să trec la săritura în înălţime.
Ai ajuns la 21 de ani, vârstă la care ai câştigat un campionat european. Cum a fost momentul în care te-ai văzut cu medalia de aur?
Mi-am zis că de-acum mă pot numi săritoare cu adevărat. Am fost şi sunt foarte fericită şi îi mulţumesc mult antrenorului meu. Sunt bucuroasă că lumea mă ştie acum, dar important pentru mine este să sar în continuare, să fac recorduri personale şi să particip la cât mai multe concursuri.
Dar nu e puţin ciudat acum că ai devenit persoană publică?
Ba da, pentru că înainte nu eram atât de mediatizată, dar nu mi se pare nimic ieşit din comun. E ok. Pentru mine nu va fi nicio schimb
