Dacă analizăm declaraţiile venite din partea UDMR, prin intermediul preşedintelui său, Kelemen Hunor, ar reieşi că CNAS va fi condusă de un secretar de stat din Ministerul Sănătăţii (statut pe care actualul preşedinte CNAS nu îl are) şi că va fi coordonată de minister. Altfel spus, UDMR afirmă că cele 4 miliarde de euro, reprezentând peste 80% din banii sistemului de sănătate, se vor cheltui şi după voia ministrului Sănătăţii, cel care avea până acum pe mână mai puţin de 20% din fondurile de sănătate, niciun leu în schimb din bugetul CNAS. Asta, în condiţiile în care un secretar de stat din minister va fi şeful CNAS, potrivit declaraţiilor d-lui Kelemen, adică instituţional, cel din urmă îi va fi subordonat d-lui Ladislau Ritli.

De cealaltă parte, PDL interpretează convenţia pe sănătate dintre cele două formaţiuni guvernamentale ca păstrând statutul de independenţă instituţională a CNAS. Sever Voinescu, vicepreşedinte al PDL, a anunţat că avem de-a face în continuare cu un ordonator principal de credite şi cu un preşedinte CNAS desemnat şi de aici înainte de primul-ministru.

Din păcate, fără un text de lege care să consacre oricare dintre aceste interpretări ale înţelegerii UDMR-PDL, nu putem admite decât faptul că liderii Uniunii au mizat din nou pe un calcul politic – demisia lui Cseke Attila - şi au redeschis negocierile pentru obţinerea unei poziţii mai puternice în gestionarea puterii. Rămâne de văzut dacă, într-adevăr, a fost obţinută.

Practic, schimbarea ministrului Sănătăţii s-a produs în jurul revendicării controlului asupra gestionării banilor care circulă în sistem, fără prezentarea unei strategii concrete, a unor modificări măcar privind felul în care se cheltuiesc fondurile. Nici UDMR, nici PDL nu au invocat vreo propunere pentru ceea ce cu bun-simţ se numeşte eficientizarea finanţării sănătăţii. USL a jucat, şi de această dată, în re