Anul 1954 a fost unul deosebit de fast pentru el. Doctor la Spitalul de psihiatrie din Târgu-Mureş şi proaspăt asistent universitar, se dovedise a fi nu numai un element de încredere, dar şi unul de viitor, iar perspectivele erau mai mult decât promiţătoare. Totul avusese însă un preţ. Trebuise să-şi dovedească ataşametul faţă de cauză. Şi nu oricum. Dr. Anton Mera girase cu propria sa semnătură exonerarea de răspundere a Securităţii locale într-o anchetă deosebit de dură în urma căreia Bartis Francisc, un tânăr arestat, fusese adus în pragul nebuniei. După internare în clinica mureşeană fusese declarat “nebun cu acte în regulă”.

Metodele sovietice aplicate cu succes şi la Mureş

În noiembrie 1954, dr. Andrei Mera publica în ziarul local al partidului un articol deosebit de elogios la adresa metodelor sovietice aplicate în medicina din România. “Medicina ţării noastre – arăta dr. Mera în articol – ca şi celelalte ramuri ale ştiinţei se bucură de la eliberarea patriei noastre de ajutorul preţios al ştiinţei medicale sovietice”. Elogiul dr. Mera la adresa metodelor sovietice continua în acelaşi ton. “Colectivul clinicii neuro-psihiatrice şi neuro-chirurgicale din Târrgu-Mureş, arăta dr. Mera în articol, aplică o serie de metode sovietice cau au îmbunătăţit simţitor rezultatele noastre în tratamentul şi vindecarea bolnavilor…în domeniul psihiatriei, tratamentul unor bolnavi mentali cu injecţii de insulină după metoda lui Sereiski-Zac, a ridicat simţitor procentajul vindecărilor…în urma traumatismelor cerebrale (loviri ale capului, etc.), bolnavii au rămas deseori suferinzi…Tratând aceşti bolnavi după metoda lui Arutiunian, cu injecţii din soluţie din glucoză-alcool, am găsit cel mai bun remediu împotriva acestor simptome”. Dar în cazul tânărului arestat Bartis Francisc, oare ce metode aplicase dr. Andrei Mera?

Din arestul Securităţii, la i