Este răspunsul sintetizat la întrebările: „Ce am pierdut şi ce am câştigat după proclamarea Independenţei şi ce serbăm, de fapt, la 27 august?". Lideri de opinie şi personalităţi din diferite domenii, invitaţi la discuţie de „Adevărul", vorbesc de frustrări, idealuri pierdute, dar şi despre optimism.

Martorii evenimentelor de acum 20 de ani pot fi împărţiţi azi în două tabere. Optimiştii sunt siguri că „din acest moment începem un drum firesc şi matur", în timp ce vocile pesimiste spun că „ne-am împiedicat undeva la începutul anilor ‘90" şi nu ne putem ridica pentru a merge înainte.

„Până atunci existau 15 fraţi şi surori cu doi taţi tirani care nu ne ofereau nicio libertate. În 1991 am primit marea şansă de a ne clădi biografiile şi destinele. A fost o oportunitate extraordinară. Totuşi, s-a văzut că unele din cele 15 odrasle erau mai puţin pregătite pentru această şansă", afirmă dramaturgul Constantin Cheianu.

Mai puţin pregătită pentru această şansă a fost şi Moldova, o spun într-un glas analiştii.

„Am câştigat o profundă frustrare că suntem o provincie fie a Rusiei, fie a Europei. Suntem dependenţi atât economic, cât şi politic, poate mai dependenţi decât în timpul URSS. Atunci eram o ţară, exista o planificare economică, acum avem o dominaţie politico- oligarhică", crede analistul Victor Gurău.

„Avem un bilanţ jalnic: două conflicte separatiste, armată străină pe teritoriul ţării, o treime din cetăţeni fugiţi peste hotare, o limbă fără denumire. Vorba filosofului Ludwig Wittgenstein: «nu e nimic de celebrat»", concluzionează scriitorul Vitalie Ciobanu.

CITEȘTE ȘI August 1991: România se pregătea să găzduiască un guvern moldovean în exil

FREEDOM HOUSE Liberi doar pe jumătate, după 20 de ani de Independență

Alexandru Moșanu, primul președinte al Parlamentului: „Europa vrea de la Moldova mai mult decât noi" @N_