Tinerii din ziua de azi cred că apartenenţa la o reţea socială este un lucru obligatoriu. Acest stil de viaţă îi deosebeşte doar aparent de cei mai vârstnici, din epoca de dinainte de Facebook sau Twitter. Cei care trăiesc cu obsesia de a fi permanent conectaţi la comunitatea virtuală sunt, în realitate, la fel de singuri precum nişte bătrâni care-şi duc zilele uitaţi de lume.
Pentru majoritatea tinerilor de azi, apartenenţa la o reţea de socializare este considerată un semn distinctiv al generaţiei din care fac parte. Generaţia celor care au sute de prieteni virtuali, cu care împărtăşesc şi cele mai neînsemnate evenimente ale vieţii lor, cu care se distrează zi de zi sau chiar, în unele cazuri, oră de oră.
Foarte puţini realizează însă că aceia care trăiesc cu obsesia de a fi permanent conectaţi la comunitatea virtuală sunt, în realitate, foarte singuri. Studiile arată că singurătatea lor este comparabilă cu cea a unor bătrâni care‑şi duc zilele uitaţi de lume într‑un apartament prăfuit, unde tehnologia modernă este practic necunoscută.
Un studiu realizat de revista „Yours" a scos la iveală faptul că, deşi au în medie 243 de prieteni pe Facebook, adolescenţii petrec atât de mult timp în faţa monitorului, întreţinând aceste relaţii virtuale, încât de-abia dacă mai au vreme să se întâlnească faţă-n faţă cu cei de vârsta lor. Practic, tineri debordând de energie şi vitalitate ajung să trăiască la fel de izolaţi de lumea reală ca nişte bătrâni neputincioşi.
Diferenţa este că măcar bătrânii pot să‑şi amintească de amicii pe care i-au avut cândva şi de timpurile petrecute cu aceştia, pe când cei care trăiesc mai mult în reţea riscă să nu mai ştie ce înseamnă o prietenie adevărată. Potrivit studiului citat, 68% din adolescenţii intervievaţi au declarat că le este mult mai greu să-şi facă prieteni în carne şi oase decât în spaţiul virtual.
Vir
