Volumul Morţi fără morminte în Bărăgan, coordonat de Romulus Rusan şi apărut în Colecţia „Ora de Istorie“ a Fundaţiei Academia Civică, este un document mărturie despre genocidul comis atunci de comunişti şi despre condiţiile inumane în care

s-a trăit şi s-a murit. Într-un fel, toţi au primit aceeaşi sentinţă colectivă - „o moarte lentă, prin foame şi frig, prin sete şi caniculă“- pentru vina de a se fi născut într-un ţinut de care comuniştii dispuneau discreţionar. Oamenii erau pioni, mutaţi de colo colo, pe o hartă a intereselor de moment. În paginile volumului vom întâlni numele unor copii inocenţi (cel mai tânăr deportat era o fetiţă de numai două zile), chiar nou-născuţi de o zi, bătrâni de 95 şi 100 de ani sau familii cu 4-5 membri exterminate în totalitate. Sfidând cinismul butadei staliniste, „moartea unui om este o tragedie, moartea unui milion de oameni - o simplă statistică“, cartea devine „un pomelnic virtual“ al tuturor celor care au devenit victimele deportării. În cele din urmă, nu vorbim de simple statistici, ci despre oameni pe care nu avem voie să îi uităm.

// ROMULUS RUSAN

// Morţi fără morminte în Bărăgan (1951-1956)

// 2011, Fundaţia Academia Civică

Volumul Morţi fără morminte în Bărăgan, coordonat de Romulus Rusan şi apărut în Colecţia „Ora de Istorie“ a Fundaţiei Academia Civică, este un document mărturie despre genocidul comis atunci de comunişti şi despre condiţiile inumane în care

s-a trăit şi s-a murit. Într-un fel, toţi au primit aceeaşi sentinţă colectivă - „o moarte lentă, prin foame şi frig, prin sete şi caniculă“- pentru vina de a se fi născut într-un ţinut de care comuniştii dispuneau discreţionar. Oamenii erau pioni, mutaţi de colo colo, pe o hartă a intereselor de moment. În paginile volumului vom întâlni numele unor copii inocenţi (cel mai tânăr deportat era o fetiţă de numai două zile), chiar no