Înainte de 1990, la 23 august, festivităţile închinate “conducătorului iubit” mobilizau la defălări tot Piteștiul. Cu toate neajunsurile comunismului, oamenii gustau într-un fel sau altul sărbătoarea, mai ales că după defilare urmau chefurile

N-au uitat nici repetițiile lungi si istoivitoare, nici sloganurile închinate lui Ceușescu și nici micii și berea de după parade. 23 august, “Ziua revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă și Ziua Naţională a ţării înainte de 1990, se sărbătoarea la Pitești ca-n toată Republica Socialistă România, cu mare fast. Un eveniment de anvergură, în care șeful de sindicat sau liderul UTC-ist din fiecare fabrică sau instituție scotea la paradă toată muncitorimea.

“Ne puneau să scoatem de la naftalină lozincile, să le curățăm, să le reparăm dacă e cazul și cu ele ne duceau la defilare M-am ferit toată viața mea să iau în mână o lozincă, dar de defilare n-am scăpat. Ne strângeam cu toții în piața din fața Prefecturii și porneam pe B-dul IC Brătianu, pe Calea București sau pe B-dul Republicii, scandând “Ceaușescu PCR”, “Ceaușescu și poporul, patria, conducătorul”, chestii din astea. Lumea era puhoi, că nu ne adunam doar din Pitești. ci din tot județul. Era o doză de umilință dar toată defilarea asta se termina cu-n mic și-o bere și parcă ne mai încălzea sufletul”, își amintește Ion Nicuță, 77 de ani, fost angajat al Trustului de Construcții Pitești, unul dintre miile de piteșteni are n-au ”ratat” nicio defilările pentru că toate veneau cu ordin de sus.

“Orit ieșeai la defilare, ori erai terminat! Dar parada aia avea și ceva frumos pentru că era multă organizare în ea. Ceva fabulous, ceva ce n-am mai văzut niciodată după 1990, Străzile erau pline, se scanda, se cânta, odă conducătorului, bineînțeles! Apoi ne-adunam cu toții în ștrand sau în Pădurea Trivale, la un grătar, pe care ni-l