Considerat cel mai odios criminal român, Ion Rîmaru a încercat, în septembrie 1971, să scape de condamnarea la moarte şi a declarat recurs la decizia instanţei, în speranţa că va îndupleca magistraţii.

Motive de recurs ale lui Rimaru la decizia de condamnare la moarte dată de judecători la 3 septembrie 1971

13 septembrie 1971

Într-o seară am plecat de la cămin şi am ajuns într-o stradă lângă garajul Floreasca am văzut o fată şi am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine aceasta m-a făcut vagabond şi ţigan. Eu i-am spus să nu zbiere la mine, ea a ţipat şi eu am lovit-o în cap şi ea a căzut jos. Aceasta s-a întâmplat în jurul lunii mai 1970, când starea mea de disperare din cauza examenelor a situaţiei materiale precum şi a mediului în care trăiam (la facultate) unde mă dispreţuiau toţi inclusiv profesorii şi colegii, ajunsese la maxim.

Am mai lovit o fată pe care am violat-o într-un cimitir-viol. Mi-a dat întâlnire şi-a venit miliţia. Eu am văzut că m-a minţit şi vedeam că toate fetele vor să mă mintă.

Am mai lovit o femeie care lucra la restaurantul Vulcan pe care am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine într-o noapte, nici ea n-a vrut şi am violat-o. Menţionez că faţa asta nu a murit din cauza loviturilor pentru că ea mai ţipa după ce am lovit-o şi violat-o. Ştiu că am lovit-o în cap cu un fier şi sunt învinuit de omor şi grav. Aceasta s-a întâmplat în martie 1971.

Am mai lovit o femeie şi-am violat-o în aceeaşi perioadă (luna martie sau aprilie) 1971, nu mai reţin luna care a murit.

În luna mai la începutul lunii am mai lovit o femeie (fată) şi-am violat-o şi-a murit.

Am luat nişte bani de la o casieră pe care am lovit-o.

Am spart vitrina unui magazin şi-am luat nişte haine în iunie 1970.

Am lovit o femeie de la care am luat nişte bani ea spune că i-am luat 500 eu ştiu că 2.000 de lei (nu reţin precis)