Când îţi drapezi silueta în devenire rubensiană cu o rochie de peste 14.000 de lire sterline şi te duci la o televiziune să-i convingi pe români că fără strânsul curelei şi fără "prioritizarea" cheltuielilor nu se poate, de-aia are Guvernul pe agendă noi constrângeri bugetare, e, mă rog, o chestiune de decenţă, de credibilitate personală. Când îţi drapezi silueta în devenire rubensiană cu o rochie de peste 14.000 de lire sterline şi te duci la o televiziune să-i convingi pe români că fără strânsul curelei şi fără "prioritizarea" cheltuielilor nu se poate, de-aia are Guvernul pe agendă noi constrângeri bugetare, e, mă rog, o chestiune de decenţă, de credibilitate personală.

E rochia ta, sunt poşetele şi încălţările tale, oricât ar fi costat. Se prezumă că ai cheltuit banii personali, rupţi de la gură sau extraşi din portofelul bărbăţelului iubitor. Dar când azvârli cu amândouă mâinile, ca d-na Udrea, căci despre ea e vorba, zeci şi sute de milioane de euro din fonduri publice ori faci datorii de miliarde, tot publice, în contul viitoarei guvernări, pentru tot felul de lucrări şi achiziţii ciudate, multe fanteziste, asta e, dacă nu suspectă, o problemă de preocupare naţională.

Ministrul dezvoltării tocmai a anunţat alocarea a 60 de milioane de euro pentru construirea unei săli de sport polivalente în Bucureşti (în locul patinoarului "Mihai Flamaropol": de ce trebuie desfiinţat?!), obiectiv cu evidentă ţintă electorală în bătălia pentru Capitală. Sigur că ar fi frumos. Dar e o urgenţă acum, în plină criză? Are un rol multiplicator al fondurilor investite? Câte locuri de muncă apar astfel? Răspunsurile sunt negative. Ca în cazul multora dintre investiţiile adesea supraevaluate semnate Udrea (patinoare, stadioane prin sate, bazine, pârtii aiurea, gondole anapoda, dar cu dedicaţie amicală ori clientelară), prin care se scurg fondurile celui mai bogat minister al