(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 64, septembrie 2011)

Fără îndoială, Cartea Roşie a lui C.G. Jung este evenimentul editorial major al ultimilor ani şi în România. Caligrafiată de Jung însuşi cu litere gotice şi însoţită de desene, mandale, picturi elaborate, Cartea roşie a fost pentru mult timp cartea secretă a inconştientului jungian, „Sfîntul Graal al Inconştientului“ sau „reactorul nuclear al tuturor operelor sale“, cum a numit-o istoricul şi îngrijitorul ediţiei prime, profesorul Sonu Shamdasani.

Începută în 1914, în plină confruntare a lui Jung cu propriul inconştient, Cartea roşie a fost întreruptă în 1930, reluată în 1953 şi lăsată neterminată în 1961, la moartea psihiatrului elveţian. Păstrată pînă de curînd într-un seif din Zürich, Cartea roşie a început să fie tradusă şi publicată abia după 2000. La 1 septembrie 2011 va fi lansată şi traducerea românească apărută la Editura Trei şi datorată doamnelor Viorica Nişcov şi Simona Reghintovschi. Cartea roşie este o premieră editorială care sincronizează psihologia autohtonă cu cea europeană şi, cine ştie, poate va deschide, şi după publicarea operelor complete ale lui Jung, o nouă epocă în jungianismul românesc. (S. S.)

„...pot doar «să spun poveşti». Nu se pune problema dacă sînt adevărate. Întrebarea este numai: este aceasta povestea mea, adevărul meu?“ Aşa îşi începe C.G. Jung autobiografia, redactată cînd e deja octogenar. O declaraţie foarte tipică pentru gînditorul din Küsnacht. Ceea ce contează cel mai mult, ceea ce contează cu adevărat derivă nu din realizările exterioare ale unei vieţi, ci din traseul ei interior. Jung nu are propriu-zis o biografie, ori are una cel mult interioară. „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului.“ Şi explică, într-un domeniu în care e nevoie, într-adevăr, de explicaţii, multe explicaţii: „Tot ceea ce se află în inconştien