Gabriela Maria Man este psiholog şi asociat în cadrul Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, absolventă a masteratului „Psihologie clinică si psihoterapie” la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi absolventă a Şcolii de Psihodramă Clasică din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică.

În articolul de data trecută am prezentat frica şi am subliniat faptul că aceasta are o valenţă pozitivă, adaptativă, fiind indispensabilă supravieţuirii. Tot atunci am prezentat şi o formă dezadaptativă a fricii şi anume fobia. Pentru cei care nu au citit articolul, fobia reprezintă o frică exagerată şi nejustificată faţă de o situaţie sau un obiect pe care majoritatea oamenilor nu îl consideră periculos. Astăzi propun descrierea altor două forme dezadaptative ale fricii şi anume anxietatea generalizată şi tulburarea de panică.

Anxietatea generalizată

Vorbim despre anxietate generalizată atunci când avem o stare de tensiune care se caracterizează prin nelinişte crescută şi prin preocupare (numită şi aprehensiune) şi care se manifestă o perioadă mai mare de timp (mai mult, în general, de şase luni) şi care apare aproape în fiecare zi. De cele mai multe ori această stare de nelinişte şi preocupare este însoţită de o stare de oboseală sau o tendinţă de instalare mai rapidă a oboselii, de o dificultate de concentrare a atenţiei şi dificultăţi în rezolvarea sarcinilor curente, dificultăţi în luarea deciziilor, dificultăţi de relaxare (caracterizate prin persistenţa unei tensiuni musculare crescute), iritabilitate (adică tendinţa de a reacţiona cu putere, chiar dacă este vorba de situaţii uşor stresante), apariţia insomniilor (adică a dificultăţilor de a adormi sau dificultăţi în a rămâne adormit, prezenţa somnului neliniştitor şi neod