Citeam, recent, despre o cărticică de adormit copiii… şi nu prea. Mai bine spus, oricât de sucit ar suna, o cărticică de “ne-adormit” copiii. Dar să vă spun cum stă treaba…

Aşa cum păţesc marea majoritate a părinţilor, autorul, Adam Mansbach, fericitul posesor al unei fetiţe de doi anişori, a întâmpinat, la un moment dat, oareşce dificultăţi în a-şi adormi copila. Neavând probabil cui să-i împărtăşească răbufnirile, s-a repezit la primul perete care i-a ieşit în cale şi… iată ce a scris: “Look out for my forthcoming children’s book, ‘Go the Fuck to Sleep’.” În traducere liberă însemnând “Staţi prin preajmă pentru ultima mea carte pentru copii, ‘Adormi odată, la naiba!‘”. [Pentru a nu leza opinia publică, traducerea titlului este o adaptare în ton cu doamna Nistor .]

Atât de tare s-au amuzat prietenii lui de mesajul de pe Facebook, căci despre acel “perete” este vorba, încât, cât ai bate din palme, Adam, încurajat de căldura cu care i-a fost primită muza, a copt nişte versuri, le-a prins cu grijă-n şnur să nu se piardă şi le-a trimis mai multor edituri, fără cea mai mică bănuială a ceea ce ar putea urma… Prin cine ştie ce ironie a sorţii, zeci de copii ale poveştilor au împânzit internetul, înainte de a fi publicate.

Ulterior, cele puţin peste 30 de pagini au fost publicate iar în scurt timp, poveştile de ne-adormit copiii au ajuns pe primul loc în topul celor mai vândute cărţi de pe Amazon, cu mult înainte de lansarea lor oficială.

Cum era de aşteptat, cărticica pentru copii scrisă spre folosul adulţilor a iscat adevărate controverse, un număr impresionant de critici şi părinţi fiind scandalizaţi de-a dreptul şi de-a stângul, acuzându-i imoralitatea… Alţii i-au sărit în apărare. Reacţia Asociaţiei librarilor din Noua Zeelandă, spre exemplu, a fost cât de poate de tăioasă. Şi hotărâtă: “Nu este o carte pentru copii, iar librăriile nu o vor com