Observînd că portocaliul nu mai e ce-a fost, ba a ajuns mult mai puţin de-atît, PDL a trecut, de probă, la verdele de camuflaj. Şi observînd, de asemenea, că verdele nu stîrneşte huiduieli, partidul lui Emil Boc a anunţat prin gura Elenei Udrea că îşi va schimba „culoarea identitară”, în vederea unui nou început. Dar pentru că albastrul şi galbenul se află pe gardul PNL-ului, PDL încearcă să sugereze natura sa profund liberală, prin combinarea acestor două culori primare într-un verde al tuturor posibilităţilor, inclusiv aceea ca un partid care se laudă cu liberalismul său să nu mai ştie ce taxe şi impozite să mai înfiinţeze, prin trupeţii săi de la Palatul Victoria.

Să fi fost asta propunerea lui Valeriu Tabără, de la Agricultură, care ştie că leguma necoaptă care stă la soare îşi schimbă culoarea cum cu gîndul nu gîndeşti? Sau doamna Udrea, exersîndu-şi bucuriile vestimentare, a descoperit că verdele o prinde mai bine ca portocaliul? Sau ideea să-i fi venit lui Sebastian Lăzăroiu care tot storcîndu-şi mintea cu partidul Albei ca Zăpada a avut o revelaţie cu cei şapte pitici şi s-a gîndit că şi lui Emil Boc i-ar sta bine în verde?

Răuvoitorii ar putea spune despre această revopsire identitară a PDL că neavînd altceva la îndemînă pentru a-şi îmbunătăţi imaginea, Boc şi comp. au recurs revoluţia internă a bidinelei. În ceea ce mă priveşte, văd în această manevră coloristică a pedeliştilor, o încercare de a da timpul înapoi, la vremurile cînd alianţa D.A., încă necoaptă, îşi căuta la solar culoarea cîştigătoare.

Observînd că portocaliul nu mai e ce-a fost, ba a ajuns mult mai puţin de-atît, PDL a trecut, de probă, la verdele de camuflaj. Şi observînd, de asemenea, că verdele nu stîrneşte huiduieli, partidul lui Emil Boc a anunţat prin gura Elenei Udrea că îşi va schimba „culoarea identitară”, în vederea unui nou început. Dar pentru că albastrul şi g