Nu am mari sperante ca solutia Statelor Unite ale Europei va fi foarte bine primita in tarile membre UE, tocmai din cauza cedarii masive de suveranitate pe care o presupune. Este de asteptat ca rezistenta cea mare sa fie vina tocmai din partea tarilor cel mai putin performante din punct de vedere economic, tocmai pentru ca ele vor fi obligate la modificari majore, pe cat de necesare, pe atat de impopulare.
Ati vazut ce reactii furibunde au avut grecii, cand au fost obligati sa renunte la al 14-lea salariu si sa-si mai adapteze cheltuielile la venituri. Cu alte cuvinte, toata Europa vrea sa traiasca precum in Germania, dar ma indoiesc ca italienii, spaniolii, grecii sau romanii, de exemplu, vor accepta sa si munceasca si sa respecte legea ca in Germania.
Dupa cum este foarte putin probabil ca euro sa aiba vreo sansa, fara a se baza pe o politica economica si fiscala cu adevarat comuna. Este un lucru asupra caruia Domnique Strauss Khan, fostul sef al FMI, atragea atentia cu ceva vreme in urma, chiar intr-un discurs tinut la Bucuresti. Fara o asemenea armonizare, euro este un urias cu picioare de lut, care mai devreme sau mai tarziu va claca.
Dar dincolo de aceste argumente cred, cu tristete, ca pentru Romania aparitia acestor State Unite ale Europei si a superguvernului de la Bruxelles, altfel spus solutia federalista, ar fi sansa nesperata, probabil unica, de ridicare la lumina. Cu alte cuvinte, daca nu mai poate veni principele german la Bucuresti sa ne civilizeze, ne ducem noi dupa el.
Din nefericire, toata istoria moderna a Romaniei ne-a aratat ca nu suntem autoguvernabili. Si nu ma refer doar la motivele care au facut imperios necesara venirea lui Carol I. Putem sa ne uitam si la istoria recenta a ultimilor 20 de ani. Toare reformele, fara exceptie, au fost facute sub presiune externa. Ca a fost presiunea clauzei nat
