În lacrimi, după ratarea singurului titlu care îi lipseşte din palmares, cel mondial, Alina Dumitru spune că îşi va respecta decizia: după Jocurile Olimpice de la Londra, de anul viitor, se retrage. Alina va intra în galeria unor personalităţi ale sportului românesc care, în ciuda carierelor strălucitoare, au avut competiţii pe care nu le-au câştigat niciodată.

La nici 24 de ore de la abandonul din recalificări, atunci când a devenit evident că ultimul mondial din carieră se va încheia fără medalie, Alina Dumitru era încă în lacrimi. Durere şi în suflet, pentru că ştie că a fost ultima şansă de a-şi trece în palmares singura medalie de aur care îi lipseşte din palmares, dar mai ales durere fizică. Oricine a practicat un pic de sport ştie că cele mai dificile momente după o accidentare vin a doua zi după concurs, când, în lipsa adrenalinei care te ţine în priză, începi să simţi totul. „Am dureri foarte mari şi nu numai la umăr. Clavicula cred că îmi este afectată, simt o durere puternică şi la stern. E un chin, abia respir şi nu pot trage aer adânc în piept din cauza durerilor", a spus Alina pentru „Adevărul".

Blestemul mondialelor

Poate părea trist pentru o campioană olimpică şi septuplă campioană europeană, dar va merge la doctor abia după sosirea în ţară, programată la noapte. „Nu ştiu ce fel de asigurare medicală avem", spune Alina.

Povestea din 2009, când la Rotterdam a fost nevoită să meargă la spital cu taxiul, după accidentarea la glenză, se repetă. De altfel blestemul Mondialelor e teribil. Nici în 2010 nu a fost lipsită de bucluc. Atunci, lipsa unui doctor din delegaţie a făcut-o să nu poată evita pe cale medicamentoasă problemele cauzate de menstruaţie şi a fost nevoită să se mulţumească doar cu medalia de bronz.

Fără această medalie de aur, care nu va mai veni niciodată, Alina Dumitru are locul asigurat într-o selectă galerie