Printre secretele unui manager de succes se numără şi înţelegerea problemelor angajaţilor. Câteva sfaturi de care orice şef trebuie să ţină cont, în noul volum distribuit împreună cu ediţia Capital din 29 august la preţul de 11,90 lei
«Oamenii nu-şi părăsesc slujbele, ci... managerii», ne spun Stephen E. Kohn şi Vincent D. O‘Connell, în cartea lor. Numeroşi manageri sunt şi în ziua de azi adepţi ai teoriei care afirmă că omului de rând nu-i prea place să muncească, aşa încât evită efortul ori de câte ori se poate, prin urmare trebuie controlat şi ameninţat pentru a-şi da silinţa. Conform acestei teorii, angajatul tipic preferă să facă ce i se spune, are aversiune faţă de responsabilitate, consideră că are întotdeauna dreptate şi îşi doreşte, mai presus de orice, siguranţă.
Cu o asemenea metalitate, nu e de mirare că o vastă categorie de manageri îşi tratează subalternii ca şi cum ar fi sclavi pe plantaţie. Şi totuşi, teoria opusă afirmă că efortul fizic şi mental e înscris în codul genetic al speciei umane, controlul şi pedeapsa nefiind singurele căi de a-i face pe oameni să muncească (atâta vreme cât au un scop), iar imaginaţia, creativitatea şi originalitatea pot servi la soluţionarea eficientă a problemelor profesionale.
Ce anume se întâmplă atunci când şeful crede că rolul lui e acela de vechil - mulţi dintre noi au văzut deja. Iar semnele prevestitoare de probleme sunt: fluctuaţia accentuată de personal, dificultatea de a promova din interiorul companiei, conflictele în ascensiune ca intensitate şi număr, evaluarea prea critică a performanţelor profesionale pe care le au subalternii, imposibilitatea de a colabora cu anumiţi şefi, schismele şi apariţia clicilor.
Mai există şi alte indicii similare: nervozitatea generalizată, acuzaţiile formale de hărţuire, evidenţierea problemelor personale şi altele. Pentru a readuce situaţia la norm
