Internele au iniţiat Legea asigurărilor obligatorii şi apoi au abandonat-o. Au uitat de victimele societăţilor de exploatare minieră. Prin actuala legislaţie, locuitorii din zonele miniere, cu risc de surpare, sunt la cheremul societăţilor de exploatare. În cazul companiilor miniere închise, statul e bun de plată.

Potrivit datelor furnizate de Agenţia Română pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale (ARDDZI), fosta Agenţie Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, în România există în prezent nu mai puţin de 386 de localităţi aflate în zona unor foste sau actuale exploatări miniere. Aceste localităţi sunt răspândite în 22 de judeţe ale României.

Conform Legii minelor, oamenii cărora li se surpă casele din cauza lucrărilor subterane vor fi despăgubiţi de companiile de exploatare. Ceea ce nu au fost în stare să reglementeze iniţiatorii Legii asigurărilor obligatorii pentru locuinţe este situaţia celor care îşi au casele deasupra unor lucrări miniere executate de companii de mult închise. Acei oameni nu pot fi despăgubiţi, în caz de surpare, decât de stat. Ei şi-au construit casele legal, cu autorizaţii de construire, dar, din cauza altora, nu vor fi despăgubiţi de nimeni. La Ministerul Administraţiei şi Internelor, responsabilii ridică din umeri dacă îi întrebi despre situaţia creată şi te trimit la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). La rândul ei, CSA aplică legea pe care o are, adică legea în care iniţiatorul a "uitat" să reglementeze situaţia oamenilor care au case în zone miniere abandonate. Dă click pe imagini pentru fotogalerie!

Oamenii nimănui

În prezent, o bună parte dintre fostele exploatări miniere din România au fost închise sau se află într-o situaţie economică extrem de confuză. La Ocna Mureş,în judeţul Alba, nu se mai exploatează intens sub pământ de zeci de ani, însă efectele se văd şi astăzi. La sfâr