În timp ce Traian, Crin si Victor se ceartă pe… ei ştiu pe ce tot se ceartă, haidem ca noi să ne retragem în acest colţ pe Contributors.ro şi să discutăm despre lucruri mai serioase, despre acele lucruri despre care ar trebui să discute cei trei şi cei din anturajul lor de la partid şi din executiv. Şi pentru a da un punct de plecare dezbaterii la care vă invit, mai înainte o să vă povestesc două episoade legate de subiectul pe care vi-l propun şi care m-au ajutat să înţeleg mai bine un aspect care ne afectează calitatea vieţii şi pentru care s-ar cere o politică publică iniţiată de Ministerul Mediului: PET-urile.

PET în limba engleză este denumirea prescurtată a materialului din care sunt făcute ambalajele destinate îmbutelierii unor produse lichide (eng. polyethylene terephthalate, rom. polietilena tereftalata). Materialul are multe alte intrebuintari dar eu ma voi referi la ambalaje.

Primul episod. Eu, oengist din 2003, mă ocup cu diverse proiecte care urmăresc la finalul implementării acestora îmbunătăţirea vieţii oamenilor într-un fel sau altul. Practic, dezvolt o idee care-mi aparţine sau aparţine altcuiva, o pun în metodologia ciclului de proiect şi o propun spre finanţare unui finanţator public sau privat. M-am specializat în chestiunea acesta aşa cum au făcut-o mulţi oengişti care au implementat proiecte cu finanţare internaţională (căci cea naţională este floare rară). În fine, în timp am achiziţionat competenţele acestea şi unii au aflat că mă pricep şi au decis să mă angajeze să scriu un astfel de proiect. Trec peste alte detalii direct la idee. Aceştia sunt un patronat mare, cu mulţi bani, cu capacitate de lobby, din domeniul industriei alimentare. Problema lor pe atunci consta în faptul că Ministerul Mediului cocea o iniţiativă prin care să introducă o taxă pe PET-uri aşa cum a introdus taxă pe pungile de plastic. Din banii colectaţi urma