Scriitor, eseist, poet, custode de muzeu şi fost gazetar, Ioan F. Pop rămâne un singuratic incurabil într-un oraş stingher pentru spiritele creaţioniste. Inspirat de eseistul Radu Enescu, a scris de la poeme până la jurnale. Cu toate acestea, scriitorul se simte un străin şi un solitar în Oradea, un oraş în care scribii nu mai sunt demult în prim-plan.

Scriitorul Ioan F. Pop este o personaj complex. Născut în judeţul Sălaj, a ajuns să lucreze la întreprinderea orădeană Metalica. După acest scurt episod, viaţa lui a luat o turnură spre gazetărie. A început ca redactor la Gazeta de Vest şi a ajuns să fie fondator al ziarului Noua Gazetă de Vest. În 17 ani de zile a publicat opt cărţi.

Între lectură şi scris

În prezent, Ioan F. Pop este custodele Muzeului Memorial „Iosif Vulcan". Este o ocupaţie care îl ţine mereu ancorat în peisajul culturii. „ Lucrez într-un muzeu cu profunde reverberaţii culturale, în care un om de mare generozitate, Iosif Vulcan, l-a debutat pe unul dintre cei mai profunzi poeţi ai literaturii române, e vorba de Mihai Eminescu. Cu asemenea vecinătăţi culturale munca devine nu doar şansa unei perspective culturale, ci şi o mare onoare", spune Pop. Pentru sălăjan, lectura şi scrisul sunt două entităţi ce se completează reciproc. „Pentru mine, spus cinstit, lectura a devenit manifestare metabolică, mod de a fi. Pe mine m-au născut, parţial, şi cărţile. Sînt oarecum fiul lor din flori", zice scriitorul, care adugă că nu ar putea renunţa nicând la lectură. „ Aş putea, probabil, renunţa la scris, în condiţii extreme, dar la citit - niciodată. Sună uşor patetic, dar nu am ce face. Scrisul nu e decît o funcţie secundarăa cititului.. Eu scriu doar din neputinţa de a putea citi mai tot timpul, din imposibilitatea de a putea medita gratuit pe marginea lumii", se exprimă, artistic, scriitorul. Ca şi mulţi dintre marii scriitori ai vremurilor t